#Titlu: AUTOPORTRET
#Autor: Smeada Zina Marchidanu
#Țara-Romănia

AUTOPORTRET

Nu-s nici lumină, nici umbră deplină,
Sunt pașii tăcuți ce spre zori se înclină,
Sunt clipa ce tremură în stropi de cafea,
Un gând ce se naște din mintea mea.

Din liniști croiesc curcubeie tăcute,
Din inimi deschise, porți nevăzute,
Nu-s mare, nici munte, nici cer absolut,
Dar sunt o fărâmă din "azi" ce-a durut,

Am urme de soare pe tâmple căzute,
Și ploi adunate-n cuvinte tăcute,
Pe umeri duc lumi ce nu le-am visat,
Dar din lut și din dor le-am modelat,

Sunt mugur și frunză și dor nevăzut
Un râu ce curge spre necunoscut,
În glas mi-e o mare, în suflet pământ,
Și-n fiece pas un nou început,

Sunt bucată de lut din sfânta țărână,
Un simplu om respirând prin lumină,
Ce-și poartă iubirile ca pe-o armură,
Le suflă de praf, le șterge de zgură,
Dar nu și le scoate din a lui inimă.
19/05/2025

Drepturi rezervate de autor