Primăvara dă lecţii de lumină
de Costel Avrămescu,
România

În ritmul paşilor de dans ai crângului diafan, înverzit,
Mă curtează primăvara-n ritualul constelaţiei culorilor
Şi,-n ropotul nezăgăzuit al timpului care m-a zălogit,
Mângâierea amintirilor poartă aroma tandră a florilor.

Când explozia de culori mi-a invadat verdele retinian,
În sufletul meu, sub sărutul razelor blânde de soare,
Visului ochilor, sculptat tainic în gându-mi
hibernian,
I-au crescut aripi parfumate de lumină şi-a-nceput să zboare.

Auzind vântul în amurg îngânându-se cu susurul de izvor
La harfa sălciilor cu corzi de raze ţesute din coroana purpurie,
Din splendoarea revărsată peste al casei părinteşti pridvor,
Blânda sărutare a clipei mi-a strămutat dorul în copilărie.

Plimbându-mă ca un eremit prin pădurea
amintirilor apăsătoare
Şi ascultând metamorfoza cântând misterul renaşterii la vioară,
Mi-am propus să-mi spăl nostalgia în roua sfântă a bobocilor de floare,
Să-i redau chipul feciorelnic îmbrăcând-o-n strai de primăvară.