Autor: Ecaterina Rolea
Cu drepturi rezervate.
Țară : România.

Titlul poemului: Rugă fără lacrimi de întristare

Din lacrimi verzi spintecate cu nod de întristare,
Vreau să-mi se sculpteze un chip nou fericit,
Suspinul, nu mi-e deloc o stare la întâmplare,
Renasc cu har din sufletul ce mi-a fost dur rănit,
Nu mă răzbun ci doar mă închin către cer la infinit!

Ochii mi-s vrăjiți de astre, nu mai știu ce este rău,
Când mă agăț de zile reci și de nopți albe, sihastre,
Pe ochiul zilei apare-un curcubeu conturat în hău,
Mă aplec cu forță și multă credință în Dumnezeu!

Mă rog, cu smerenie, citind rugăciuni și Psaltirea,
Crezul îl invoc ca un scut cu har pe fâșii de gând,
Că El descoperă mântuirea omului cu chip blând,
Îmi regăsesc menirea, pe calea luminii-nțelegând…

Nu mai e loc de răutate, de lacrimi și de întristări,
Zilele mi se vor strecura într-o tăcere de simplitate,
Se încărcă de fapte luminate cu lumini din haruri,
Nu vor fi la întâmplare aruncate daruri peste zări!

Martori zilnic suntem fără dezbinări și învrăjbiri,
Nu vreau vremurile și inimile să frângă în dureri…
Viața este scurtă și ne afundăm în vise de efemeri,
Să plantam dragostea și lumina în mii de culori!
E. R.